luni, 2 noiembrie 2009

Viata ca o parodie

Va spusesem intr-un post, cu ceva timp in urma, ca urma sa fiu dat afara de la locul de munca, pe motiv ca se fac restructurari... ca deh, criza asta.
Ei bine, nu am fost dat afara...dar nici bine nu mi-a fost. Sa incepem cu inceputul:
In perioada verii, vanzarile au inceput sa creasca, si desi nu au atins nivelul de anul trecut, au fost oarecum satisfacatoare (avand in vedere ca sectorul consructiilor a fost jalnic din punct de vedere economic). Sub acest pretext, am reusit sa ma mentin inca in firma, bineinteles in acelasi ritm binecunoscut de voi: "dezbraca-te ca te fut, imbraca-te ca nu te mai fut".
Dar cum vara a trecut, urmeaza calavarul. Acelasi sef idiot, dar cu idei noi, ca vorba aia: "lupul isi schimba parul, dar naravul ba!" De ce spun lucrul acesta? Pentru ca idiotul, s-a gandit, ca, daca vanzarile au inceput sa scada, sa beneficieze macar de pe urma noastra trecand la "sanctiuni" chipurile, pe motive care mai de care mai stupide.
Ei, cum dracu' sa nu-ti iubesti seful cand vezi ca iti taie din salariul "colosal" pe care il ai, 3%, 5%, 10%, pentru ca nu ai pus o virgula unde trebuia in contract, sau pur si simplu, nu i-a placut lui cum ai facut o prezentare (desi clientul s-a declarat multumit si a semnat un contract cu firma la care lucrez).
Probabil ca v-am stresat si pe voi cu povestile mele despre sefi, dar asta e realitatea in care traim, sau cel putin realitatea in care eu traiesc, si in care incercam zi de zi,sa ne jucam cat mai bine propriul rol existential, dar suntem loviti in cap de genul acesta de oameni.
Numai bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Powered By Blogger