Privesc ratacit spre natura de betoane ce ne inconjoara. Animalele pe patru roti galopeaza zgomotos spre infinitele orizonturi. Ciripitul claxoanelor, alaturi de manelel de pe terase, se imbina melodios. Norii de fum, ce par ca vor sa inghita soarele creaza o atmosfera de nedescris.
Dunarea ne dezvaluie in amurg adevarata ei fata de artista, creand din peturi tablouri abstracte.
Si cad pe spate imbatat de mireasma cocseriei de la combinat, exclamand in gand: “Ce natura frumoasa!”
vineri, 26 iunie 2009
miercuri, 24 iunie 2009
Rol
Privind cu amagire cum stelele-mi zambesc
Mi-aduc aminte toamna si-n vise te-ntalnesc.
Privind desertaciunea omului de rand
Ma-ntreb de ce iubirea rasare in amurg…
Trecand in nefiinta un suflet parasit
M-aprinde gheata vie a gerului cumplit
Si strada-ntunecata ce-adesea o strabat
Brazdeaza al meu suflet strain si-ntunecat.
Strvit de-mbratisarea iubirii ce ti-o port
Mai caut cu speranta al vietii antidot.
Si cum mai trece timpul, rapid, indubitabil
Ma cred pe scena lumii actor irefutabil.
marți, 23 iunie 2009
Voi fi dat afara...
Deci, pentru ca imi place sa incep frazele cu deci, voi fi dat afara de la actualul loc de munca, dupa ce eram pe punctul de a-mi bate recordul personal de stabilitate la un serviciu. Se pare ca toata lumea face restructurari pe timp de criza.
Asta e,sau vorba romanului: “noi sa fim sanatosi ca belelele curg”. Probabil ca era si timpul sa ma orientez catre altceva, catre o activitate mai dinamica (asta daca exista vreo activitate mai dinamica decat cea de agent de vanzari). Ce mai conteaza daca, in palmaresul meu destul de vast, mai adaug un loc de munca. Oricum nu aveam de gand sa ies la pensie de aici.
Plec sa-mi caut de munca ; voi reveni !
Va salut si numai bine !
joi, 18 iunie 2009
Comedie
Candelabrele iubirii, ce nasc dureri si suferinte
Atarna in al vietii fire creand fiori printre morminte.
Si luminand intunecat, a noastra sfera a iubirii
Ne-ngroapa-adanc, neincetat, straini, in culmea fericirii.
Atunci cand stelele privesc, plangand, la a noastra bucurie,
Si cerul rade obosit, privind a lumii comedie
Pamantul pare sa ucida omul cu-alui suferinta
Chemandu-ne-napoi la el, trecandu-ne in nefiinta
Si-atunci privind spre Dumnezeu, cu-o tenta falsa de credinta
Vom cere in zadar iertare, prin rugaciuni, cu umilita.
Dar negresit sutem datori iubirii noastre cu o moarte
Si vom cadea ingenunchiati, raspunzatori de-a noastre fapte.
Atarna in al vietii fire creand fiori printre morminte.
Si luminand intunecat, a noastra sfera a iubirii
Ne-ngroapa-adanc, neincetat, straini, in culmea fericirii.
Atunci cand stelele privesc, plangand, la a noastra bucurie,
Si cerul rade obosit, privind a lumii comedie
Pamantul pare sa ucida omul cu-alui suferinta
Chemandu-ne-napoi la el, trecandu-ne in nefiinta
Si-atunci privind spre Dumnezeu, cu-o tenta falsa de credinta
Vom cere in zadar iertare, prin rugaciuni, cu umilita.
Dar negresit sutem datori iubirii noastre cu o moarte
Si vom cadea ingenunchiati, raspunzatori de-a noastre fapte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
