Privesc ratacit spre natura de betoane ce ne inconjoara. Animalele pe patru roti galopeaza zgomotos spre infinitele orizonturi. Ciripitul claxoanelor, alaturi de manelel de pe terase, se imbina melodios. Norii de fum, ce par ca vor sa inghita soarele creaza o atmosfera de nedescris.
Dunarea ne dezvaluie in amurg adevarata ei fata de artista, creand din peturi tablouri abstracte.
Si cad pe spate imbatat de mireasma cocseriei de la combinat, exclamand in gand: “Ce natura frumoasa!”
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu